Moda o industrie de lux

Fiind o industrie de lux, industria lyoneza a beneficiat de succesul general al modei frantuzesti din secolul al XVIII-lea. Stofele de matase erau tot mai cerute. Ecaterina a Rusiei si-a comandat fastuoasele tapiterii pentru apartamentele sale la Lyon.   Diesbach n-a inteles nimic: in loc de rosul asteptat a obtinut un albastru magnific. Dippel, insa; chimist mai bun si om de afaceri versat, a priceput imediat ca ar putea scoate bani frumosi din aceasta descoperire. Refuzand sa dezvaluie secretul de fabricatie, timp de zece ani a facut avere comercializand noua culoare, careia i-a dat numele de albastru de Berlin. 

E singurul mod in care se poate explica de ce hainele oamenilor simpli semanau cu hainele elegantilor. Mijlocul secolului al XV-lea reprezinta perioada de influenta a Curtii Bur- gunde, unde moda era cam exagerata. Aici se intalneau forme subtiri si supraincarcari decorative, care marcau goticul flamboyant.  Baietana nu-si mai ridica pieptul si nu mai cauta sa-si subtieze talia, isi infasura torsul cu o banda Velpeau pentru a-i sterge volumele si isi plasa centura pe solduri, locul cel mai voluminos al corpului ei, incercand sa-1 subtieze. A fost inventat tulul elastic, care a permis fabricarea corsetelor suple ce vor fi utilizate pentru a da corpului o linie de o platitudine androgina. Firma Benetton si-a facut publicitate cand prin imaginea unei calugarite imbratisandu-se, cand prin imaginea unui om murind de SIDA. De la prezervativele multicolore (unul a fost pus chiar pe Obeliscul din Place de la Concorde) la razboiul din Bosnia, nimic nu a scapat, totul a fost folosit in scop publicitar.   O alta serie de particularitati disting costumul de sarbatoare de costumul de zi cu zi. in fine, exista note distinctive pentru circumstante speciale cum ar fi nunta, inmormantarea, botezul.Toate acestea permit sa se intrevada un limbaj al portului popular, o forma de comunicare, subtila, complicata, care devine cu timpul tot mai greu de descifrat.

Partenerul ei, Lekain, a suprimat peruca, iar pentru rolurile orientale a purtat turbane si caftane garnisite cu blanuri tigrate, care pe atuhci erau considerate culmea exotismului. A mai trecut catva timp pana cand Talma a reusit o adevarata reforma a costumului de tragedie; ea a aparut pe scena intr-o toga conceputa de prietenul ei, pictorul David, II vand bratele si picioarele goale.   Catre 1900 dansatoarele de can-can din Paris au fost obligate prin lege sa poarte un chilot in timpul dansului. Un „inspector de chiloti" le supraveghea in fiecare seara, avand grija ca legea sa fie respectata. Tot catre 1900 indispensabilii au inceput sa fie pretuiti si in armata. Un maior se adresa firmei Schiesser astfel: ,jn indispensabilii dvs. de bumbac parazitii nu patrund asa usor ca in cei de lana, ceea ce e foarte important in cazul unui razboi."

Solutia problemelor puse de costum

 Totusi, daca ne gandim ca indienii de origine polineziana din Tara de Foc poarta, intr-un climat rece, un costum ce-si pastreaza accentele tropicale si ca femeile de astazi se plimba in cizme vara si in minijupa iarna, ne dam seama cat de rar sunt adaptate hainele conditiilor naturale.   Teserea necesita un razboi de tesut. Exista trei forme de razboaie, cunoscute din Antichitatea timpurie: orizontal, vertical si cu batir. Razboiul de tesut s-a perfectionat foarte repede; stofe pastrate din vechime indica faptul ca fabricarea lor a implicat folosirea unor utilaje complexe. Prin combinarea panzei, serjului, satinului si velurului (catifeaua), posibila gratie unui tip evoluat de razboi, cunoscut in Extremul Orient inca din secolul al IV-lea d.H., se vor obtine tesaturile cu decor.

Decorul rochiilor era greoi, armonizat cu gustul decorativ al epocii, el pierzand insa ceva din fastul secolului al XVI-lea. in coafura a aparut o noua fantezie. Se povesteste ca domnisoara de Fontanges, una dintre ultimele metrese ale lui Ludovic al XlV-lea, pierzandu-si palaria la vanatoare, si-ar fi adunat buclele, innodandu-si-le cu jartiera.  Dar supunerea pasiva la necesitate si acceptarea traditiilor nu pot constitui o atitudine generala intr-o lume care evolueaza si in care multiplicarea schimburilor permite pentru prima data in istoria omenirii o posibilitate de alegere. Unii au gasit solutia problemelor puse de costum in suprimarea acestuia.

Semnul exterior al nobletii si al distinctiei, jobenul a fost purtat de catre Fred Astaire in filmul Top Hat (1935). Cantand ,J'm puttin'on my top hat...", Astaire demonstra ca un mare dansator poate evolua in mod ireprosabil chiar daca poarta o palarie prea putin adaptata dansului.Purtat de femei, jobenul parea si mai elegant, deoarece dadea o alura de misterioasa ambiguitate. Palaria de tenis, canotier*, care era purtata si pentru ciclism, este tot de inspiratie masculina. Sportul a contribuit mult la adoptarea de catre femei a unor elemente proprii costumelor masculine, deoarece tinuta lor traditionala era conceputa parca pentru a le interzice orice miscare rapida (fig. 42 si 43).

Pe de o parte un star nu-si poate permite sa apara imbracat de mai multe ori in aceeasi vestimentatie la receptii, conferinte de presa, premiere etc., dar pe de alta parte foarte putine vedete isi pot permite sa arunce la gunoi o luxoasa rochie de seara care a costat cinci mii de dolari dupa ce au imbracat-o doar o singura data. Si sa nu uitam ca Moschino obisnuia sa spuna: ,JDaca icrele negre ar fi fost ieftine, ar fi avut un gust mult mai putin interesant." Un alt ecologist inversunat, creatorul de moda contemporan Jean Charles de Castelbajac, a lansat o noua moda. Cele mai populare ceasuri in Occident (marca Swatch) au fost imprimate pe hainele pe care le-a creat.

O istorioara

 Sutana preotilor, rochia alba imbracata la prima comuniune, voalul miresei nu au putut fi suprimate fara ca opinia publica, in ciuda obisnuitei ei indiferente fata de problemele religioase, sa strige ca e vorba de un sacrilegiu. Sa ai un costum potrivit inseamna sa te conformezi obisnuintelor societatii in care traiesti, caci ceea ce e decent sau nu se defineste prin obiceiuri. De milenii este cunoscuta si cealalta tehnica de transformare a fibrelor de lana in tesatura, impaslirea, care consta in presarea acestora. Fibrele de lana sunt singurele care pot fi impaslite, gratie micilor solzi ce permit intrepatrunderea. in pasla de lana pot fi insa introduse si alte materiale, ca firele din blana iepurelui. Dupa ce multa vreme impaslirea s-a facut manual, ea se face in zilele noastre mecanic.

 Nu pictorul a inventat moda, dar el are meritul de a le fi reprezentat in mod natural pe contemporanele sale. O istorioara ne asigura ca prima femeie care a purtat o asemenea rochie, cea care a lansat de fapt aceasta moda, a fost o actrita ce a jucat rolul unei gravide in piesa Andriana de Terentiu. Oricum, acest tip de haina si-a pastrat numele de andriana.  

Dupa Dictionnaire de la conversa- tion etde la lecture din 1865, cuvantul inseamna „perla inegala, neslefuita, care nu este rotunda". Nici etimologia latina nu este prea nobila, pentru ca el este derivat din verruca, ce inseamna „neg". Cuvantul a aparut mai intai in referirile la perlele inegale, apoi i s-a atribuit un sens figurat, baroc devenind sinonim cu neregularitate.

 Acest creator este un artist care aduce un omagiu lui Picasso, lui Matisse, lui Van (logh, lui Bonnard, dar care ne face mai ales sa descoperim un univers care este al sau." Candid, Yves Saint Laurent spunea ca si astazi isi invata meseria, c a teama este inca prezenta. ,Am trac. Cel mai greu este sa gasesc punctul de plecare.  Iar Ludovic al XVI-lea a dorit sa impuna costume corespunzand importantei fiecaruia: in timp ce ecleziastii trebuia sa-si pastreze tinuta potrivita rangului lor ierarhic, nobilii adaugau hainelor lor elegante o palarie cu pene albe si o capa brodata cu aur; cea de-a treia categorie de cetateni purta un fel de uniforma neagra, cu o manta uni si o palarie simpla.

 Sensul acestui termen a fost uitat, astfel ca, in momentul in care tinerele au inceput sa faca baie doar in slip, catre 1965, toate ziarele au vorbit de monokinil in ciuda primelor proteste politienesti, moda sanilor goi pe plaja castiga in fiecare an noi aderente. Caracterul tabu al nuditatii se estompeaza; la fel s-a intamplat si cu nota provocatoare ce insotea primele piepturi dezvelite.  Cum de multe ori barbatii le-au cerut partenerelor lor sa poarte dessous-uri cat mai excitante, astazi femeile isi iau revansa, cerandu-le barbatilor sa poarte slipuri tanga sau pantaloni scurti si mulati. in zilele noastre exista chiar un muzeu al slipului, creat de belgianul Jean Bucquoy. Iar japonezul Toshikazu Izmi a facut avere din vanzarea slipurilor de femeie folosite (acestea sunt ambalate in vid pentru a pastra mirosul celei care le-a purtat; pretul lor este de 80 DM bucata!).

Doua buzunare pe piept

Proba acestui fapt este mantia de incoronare a lui Roger al II-lea, din 1133, asemanatoare aceleia apartinand lui Iustinian, reprezentata in mozaicul din Ravenna. Ocuparea Constantinopolului de catre turci (1453) a facut ca fabricarea purpurii sa dispara. Un ton rosu aprins, stacojiu, poate fi obtinut prin scarlata*, extrasa din insecta Khermes vermilio, care traieste in scoarta stejarilor, sau dintr-o insecta homeoptera parazita americana, Cochinilla.  Nenumarate erau pomezile, lotiunile, fixativele si parfumurile (cele mai reputate in lumea antica), intrebuintate atat de femei, cat si de barbati. Mai trebuie subliniat faptul ca doar clasele libere purtau costume mai mult sau mai putin elaborate, sclavii fiind aptoape goi. In tarile dintre Tigru si Eufrat, costumul apartinea tot tipului drapat, plecandu-se insa de la saluri din lana de culori pestrite, bordate cu franjuri, imbracamintea sumerienilor era simpla si sumara. 

Viteza de fabricare a acestora a fost imbunatatita prin inventarea masinii de cusut cu un fir de catre francezul Thimonnier, in anul 1830, si prin inventarea masinii de cusut cu doua fire, de catre americanii Walter Hunt si Elias Howe, in 1846. Au fost inventate, pe rand, si alte masini: in 1854 prima masina pentru croitul hainelor, in 1867 prima masina de facut butoniere si dupa 1900 masina de cusut nasturi.  Cum Rusia tarista apunea, Biarritz-ul devenise locul de intalnire al Romanovilor care scapasera de masacru. Chanel 1-a intalnit la magazinul ei, care avea un succes din ce in ce mai mare, pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, nepot al lui Alexandru al II-lea, nepot al lui Alexandru al III-lea si var al tarului Nicolae al II-lea. 

Astazi se poarta palarii-clopot, cu boruri mici sau mari, inegale, realizate din materiale cu imprimeuri indraznete. Se poarta si palarii-cilindru sau sepci in carouri mari, confectionate din lana sau din mohair, de dimensiuni impresionante, care au fost purtate prin anii '20 de jucatorii de tenis, de schiori si de portarii de fotbal.   Astazi Catherine Deneuve o face cadou prietenilor.) Totusi, aceasta uniformitate ideologica creeaza probleme intr-o societate care ramane ierarhizata. 

Din revista Far Eastern Economic Review, care apare la Hong Kong, aflam ca numarul de buzunare de pe bluzonul de panza al celor din Armata Populara a Chinei (unde au fost suprimate pana si insignele de grad!) semnifica lucruri toarte precise: soldatii au doua buzunare pe piept, iar ofiterii au doua buzunare la piept si doua sub talie.

Singurul rol pe care 1-a jucat fara un costum special si fara masca a fost Alceste din Mizantropul.in comedia clasica valetii si bufonii purtau costume stilizate si atemporale, iar personajele burgheze - costume normale. Tragedia postula un costum prin care sa se faca simtita distanta fata de lumea contemporana.  Creatorul englez Redfern a compus pentru printesa Alexandra de Galles un costum fara ornamente, din lana uni, format dintr-o jacheta cu un guler taior si revere, un corsaj din aceeasi stofa si o fusta lunga. Incet-incet, corsajul de drap va fi inlocuit printr-o vesta colorata sau printr-o bluza a carei evolutie o va urma indeaproape pe cea a camasii masculine. 

Parazitism publicitar

 Indecente au fost considerate modele costumului masculin care s-au perindat din secolul al Xll-lea pana in secolul al XlV-lea. Moralistii se indignau si erau socati nu atat de problema acoperirii sau descoperirii coapselor, cat de schimbarea insasi, care atragea atentia. in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia.

In aceasta perioada, doar uniforma militara a pastrat o stralucire comparabila cu aceea a costumului masculin din Vechiul Regim francez. Dar in general barbatii acceptau acest costum poate si pentru a se diferentia radical de femeia redusa la rolul unei vesnice minore. Situatia defavorabila a femeii in secolul al XlX-lea este si motivul pentru care moda Directoratului a fost abandonata atat de rapid. Prin tehnicile de finisare, zgariere, slefuire cu smirghel sau ceruire, matasea isi schimba in mod radical aspectul, devenind de nerecunoscut, inselatoare, magica, luxoasa... 

Revolutionara Vivienne Westwood se desprinde de stilul clasic si pune in evidenta spatele. Africanul Xiily Bet aduce in moda sentimentul de libertate, iar Karl Lagerfeld nu se sfieste sa foloseasca vinilin pentru a realiza frumusetea de care orice femeie are nevoie, imbinand rochiile mulate cu decenta moderna, alcatuind toalete ce sunt in acelasi timp elegante, sexy si decente.

 in lumea parfumurilor este celebru scandalul declansat de Champagne, noul parfum al Casei Yves Saint Laurent, dupa Opium si Paris. Flaconul reproduce binecunoscutul dop al sticlei de sampanie. Potrivit reglementarilor in vigoare, cuvantul champagne nu poate fi folosit pe eticheta unor produse fara acordul producatorilor de sampanie. Astfel ca acestia l-au acuzat pe Saint Laurent de parazitism publicitar". 

Cu timpul, fetele nu-si mai puteau tine capul drept in lipsa acestor inele; de aceea, cand comiteau vreo fapta neacceptata de comunitate, ele erau deposedate de inele. Pedeapsa prin intermediul podoabelor...Grupurile etnice care au ramas fidele hainelor traditionale din motive economice sau morale continua sa le poarte in viata privata, desi la locul de munca se imbraca in general ca europenii. 

 Promovarile erau asteptate cu nerabdare, iar Saint-Simon descrie disputele legate de modul de purtare a panglicii: deasupra sau dedesubtul justaucorps-ului. incepand cu Henri al IV-lea, portretele oficiale ale regelui Frantei il vor arata pe acesta intotdeauna in costum de cavaler Saint-Esprit, cu mantia cu flori de crin si cu ornamente sacre dispuse in jurul ei.  Expresie a tristetii personale, costumul poate fi folosit si pentru a indica o optiune ideologica. in epoca Razboiului de O Suta de Ani au aparut insemne indicand clar apartenenta politica: cutare tinea cu Armagnac, cutare cu Bour- guignon. Mai tarziu au fost vazute camasile rosii ale partizanilor lui Garibaldi si camasile negre ale fascistilor italieni. 

Albert Raymond a inventat nasturii

 Firul se solidifica in contact cu aerul si apoi era supus unei denitrari pentru a regenera celuloza. Chardonnet si-a expus procedeul si masina care ii putea fila matasea la expozitia universala din 1889. Bineinteles ca matasea realizata de el nu se putea compara cu cea naturala.  Calitatile esentiale ale paslei au ramas insa aceleasi: impermeabilitate, soliditate si posibilitatea de a fi vopsita. Din pasla au fost confectioante, dintotdeauna, mantiile cavalerilor sau ale pastorilor si palarii. Croirea. Hainele de tip drapat erau alcatuite de multe ori dintr-o singura bucata de tesatura, in timp ce pentru hainele ajustate e necesar un tipar care sa permita asamblarea diferitelor bucati de material. 

 Societatea secolului al XH-lea s-a smuls din necesitatile vietii cotidiene; literatura de Curte care s-a dezvoltat atunci implica o arta de a trai ce se reflecta si in sculptura. Costumul claselor instarite indica o noua cautare a elegantei. Astazi ni se pare straniu sa nu gasim nici o diferenta intre hainele de vara si hainele de iarna, dar obiceiul era de a se suprapune mai multe haine in perioadele reci.  

Computerul alege intre 4.224 de combinatii de masuri fundamentale, stabilind de asemenea culoarea si tipul de tesatura. Blugii fabricati in felul acesta se potrivesc perfect si costa doar cu 10 dolari in plus fata de pretul unei perechi normale. Clientul asteapta cam trei saptamani pana la onorarea comenzii.Insa cresterea populatiei umane nu pune probleme doar pe planul alimentatiei si al resurselor energetice.

In 1885, Pierre Albert Raymond a inventat nasturii care se inchid prin presiune, capsele. La inceputul secolului nostru, americanul Sundback a pus la punct fermoarul Eclair (procedeul fusese descoperit inca din 1850). Aplicat la inceput pe saci, fermoarul a fost folosit pentru rochii de catre Schiaparelli, in 1933.   Adeptii noului curent de „maltratare" a pielii sunt din ce in ce mai multi, printre ei numarandu-se, bineinteles, celebritati precum baschetbalistul Michael Jordan ori jucatorii de fotbal de culoare din echipa Statelor Unite.Tipul primitiv al costumelor traditionale consta in diferite podoabe, coliere in jurul gatului, bratelor, capului, soldurilor; el nu este inca un costum in adevaratul inteles al cuvantului.

 in armata aceasta forma a disparut in 1845, in favoarea tunicii innasturate de sus pana jos, bleumarin, cu un pantalon rosu garance (culoare obtinuta dintr-o anumita planta). Nu se mai purta deloc casca, ci asa-numitele kepi si shako, care erau intarite cu lame metalice si care diferentiau armele.De la inceputul secolului al XlX-lea a inceput sa se vorbeasca despre prestigiul uniformei militare. Evident ca Biblia face si ea referiri la voal. Afland ca barbatul care se apropie de ea este Isaac, viitorul ei sot, Rebeca „isi ia voalul si se acopera cu el" (Geneza - 24:65). Prin coborarea voalului, femeia raspunde gestului barbatului care si-a intins asupra ei poala haine sale - prin aceasta el nu o ia in posesie, dar ii confera alesei gloria propriei sale persoane (Rut - 3:14, 15).

Preotii egipteni din Heliopolis

Toti barbatii intre optsprezece si cincizeci de ani erau obligati sa plateasca impozitul in zibeline, astfel ca tarul a devenit cel mai mare negutator de blanuri din imperiu. Trimitandu-l pe danezul Vitus Behring sa exploreze regiunea Alaska, Petru cel Mare a fost la originea descoperirii unui nou teren de vanatoare pentru foci si lutrii de mare.  Se foloseau pensule pentru pictarea ochilor, buzelor, obrajilor, bratelor si umerilor. Pielea era unsa cu alb de plumb (carbonat bazic de plumb; ceruza), folosit mai ales de femeile foarte tinere. Acest alb de plumb, care se obtinea prin dizolvarea carbonatului de plumb in apa, era mai mult decat un simplu strat de baza pentru farduri; el trebuia sa ascunda primele riduri ale pielii si impuritatile acesteia.

La sfarsitul secolului al XV-lea, influenta italiana a triumfat in toate domeniile artistice. Italia se afla in perioada ei cea mai stralucitoare din Renastere. Artistii italieni erau solicitati peste tot. Moda italiana va impune in Europa formele ei largi, corsajele decoltate patrat, pourpoint-uhle deschise. in vartejul acestui curent vestimentar si-a facut aparitia elementul care va constitui unul din evenimentele majore din evolutia costumului feminin: corpul cu balene.   Cel care a stiut sa introduca aceste noi materiale in haute cou- tnie a fost Paco Rabanne care a creat in 1965 haine de toate tipurile din metal, <Im nasturi, din celofan, din plastic, asamblate prin legaturi. A creat chiar o MU hie din placi fine de fildes cu forme geometrice, prinse intre ele cu fire subtiri ilc arama!

Preotii egipteni din Heliopolis chiar aduceau ofranda zeilor diferite parfumuri, cum ar fi rasinile mirositoare, mirtul si preparatul numit kuphi - un amestec obtinut din saisprezece esente. intr-o vreme, in Antichitate a fost interzisa folosirea parfumurilor pentru ingrijirea corporala, ele fiind rezervate slavirii zeilor si cinstirii mortilor. Din aceleasi motive, pescuitorii de perle si cautatorii de diamante sau de aur sunt supusi, chiar si astazi, unui control riguros la sfarsitul zilei de munca.Hainele de lucru pastreaza inca un caracter traditional si sunt rareori functionale. Astfel, macelarii continua sa-si suprapuna cele trei sorturi de acelasi fel, trecandu-1 zilnic deasupra pe cel de dedesubt, iar mezelarii nu au renuntat la camasile traditionale cu mici patratele albastre si albe.

Pe plaja se purta o tinuta de oras in culori deschise, din tesatura usoara, cu manusi, cu voaleta si umbrela, pentru a proteja de soare un ten ce trebuia sa ramana alb. Conceptia costumului de plaja protector a rezistat pana catre 1925, dar costumul de baie si-a pierdut treptat amploarea.  Expresie a tristetii personale, costumul poate fi folosit si pentru a indica o optiune ideologica. in epoca Razboiului de O Suta de Ani au aparut insemne indicand clar apartenenta politica: cutare tinea cu Armagnac, cutare cu Bour- guignon. Mai tarziu au fost vazute camasile rosii ale partizanilor lui Garibaldi si camasile negre ale fascistilor italieni. 

Cantoanele elvetiene

Din secolul al X-lea, procedeul de tesere a matasii a trecut din Bizant in Grecia. De aici isi va lua Roger al II-lea artizanii pe care ii va instala la Palermo in 1147 si care vor ajunge in Italia continentala la inceputul secolului al XlII-lea. Spania musulmana devenise, tot atunci, un mare producator de matase.  in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia. 

 Acestei cotte i se suprapuneau surcots de diferite forme, fie deschise (adica cu mari rascroieli, lasand sa apara cotte stransa), fie cu aripioare sau manecute suprapuse. Judecand dupa bucatile de material gasite in mormintele spaniole din Las Huelgas, putem spune ca aceste rochii aveau o croiala savanta. Pe scena modei isi face apoi aparitia Paco Rabanne, care isi creeaza rochiile din rondele de plastic. Adevaratul sau nume este Francisco Rabaneda Kuervo si s-a nascut in Tara Bascilor, la 15 februarie 1934. Mama sa a fost membru fondator al Partidului Comunist Spaniol, iar tatal sau a comandat frontul de nord in Armata Republicana, in timpul razboiului civil din Spania - 1939.

Incepand cu secolul al IX-lea, arabii au adus sapunul in Europa. Un sapun fin, pe care stiau sa-1 prepare nu numai din grasimi animale, ci si din uleiurile unor plante puternic parfumate. in Europa, primele bresle de producatori de sapunuri au aparut in secolul al XlV-lea la Augsburg, Ulm, Viena si Praga.  Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.

 Diferentele de echipament ii distingeau pe greci de persi. Romanii si-au imbracat legiunile in adevarate uniforme, mai ales atunci cand armata a incetat sa mai fie compusa din cetateni inarmati dupa ideile lor si pe cheltuiala lor. Infantieristii aveau o tunica scurta, pantaloni scurti si largi, femoralia, o cuirasa, lorica, compusa din placi metalice, care se prelungea pe solduri printr-o fusta din piele, si o casca, la inceput din piele, apoi din bronz, care avea un inel pentru ca soldatul sa o poata duce pe spate.  Ceea ce nu le venea acestora prea greu, caci, dupa constatarile cercetatorilor, in secolul al XVI-lea femeile erau mult mai mici de statura si mult mai subtiri in talie. De-a lungul secolului XX sunt consemnate doar doua cazuri de femei cu talia de treizeci si trei de centimetri: actrita franceza J. Polaire, care a murit in anul 1939, si o englezoaica din Peterborough, moarta in anul 1982. 

O femeie serioasa

Deseori o Casa de moda realiza costumele pentru un anumit film sau spectacol. Astfel, propagarea modelor a beneficiat de aceasta publicitate indirecta; toate clasele sociale au putut vedea cum se imbraca personajele-tip, actorii in voga, iar difuzarea televizata, dupa 1950, n-a facut decat sa largeasca si mai mult zona de influenta a imaginii atotputernice.  Aceste piese vestimentare aveau menirea de a acoperi trasaturile fetei si parul: femeia care iesea din casa fara voal putea, ba chiar trebuia sa fie alungata de catre sotul ei. O femeie serioasa nu avea voie sa-si lase parul la vedere. Doar in ziua nuntii femeii ii era ingaduit acest lucru, si asta doar daca era inca fecioara.

 Ea era un obiect pretios ce corespundea intocmai ideii pe care barbatii occidentali o aveau despre femeie si asta, culmea, cu acordul si cu participarea ei. Si nu se poate spune ca aceasta idee s-a sters complet din mentalitatea actuala. Barbatul secolului al XVI-lea purta un costum la fel de fastuos ca acela al partenerei (fig. 9 si 10); putem spune chiar ca el nu a purtat niciodata haine care sa-i exalte mai mult superioritatea virila, in sensul cel mai precis al termenului.  Rochiile de seara erau acoperite cu broderii stralucitoare, adesea erau foarte decoltate la spate si lasau bratele goale, ceea ce reprezenta de asemenea o noutate. Aceste rochii se purtau cu mari evantaie din pene de strut. Lenjeria eleganta era de matase colorata si acoperea o suprafata mai restransa.

Oraselul Ascot din Marea Britanie este cunoscut pentru cursele de cai care se desfasoara acolo inca din 1711. Conform traditiei, aici nimeni nu se prezinta fara palarie. La sfarsitul curselor are loc parada palariilor. Este premiata cea mai frumoasa palarie, iar creatorul ei este declarat creatorul anului.  Putin mai tarziu, moda genunchilor goi a trecut la baieti. Ea a devenit, timp de aproape o jumatate de secol, o caracteristica a copilariei, caci in perioada 1890-1950 nu intalnim asa ceva la absolut nici un adult, cu exceptia turistilor germani si a sefilor echipelor de cercetasi.Dupa 1851 se raspandeste un nou tip de costum.

Astfel de toalete se mai fabrica, inca, pentru ceremoniile de incoronare a suveranilor britanici.Aceste tinute erau fixate doar pentru femei, nu si pentru aceia care detineau functii publice. Membrii Parlamentului si-au pastrat din Evul Mediu rochiile lungi, a caror amintire este evocata astazi de catre costumele avocatilor si magistratilor. La sfarsitul Evului Mediu, cand costumele celor doua sexe s-au separat, pantalonii (chausses) au fost atribuiti barbatilor, iar femeile au fost constranse sa poarte doar rochii. (Trebuie sa spunem ca nu in toate zonele geografice ale lumii s-a intamplat la fel; in China si in anumite regiuni din India femeile purtau pantaloni, iar barbatii din numeroase etnii musulmane purtau si poarta fuste.) 

O adevarata binecuvantare

Cei vechi ii perforau sau ii spargeau cochilia pentru glanda ce continea lichidul colorant; acesta era galbui la origine, trecand apoi prin toate nuantele pana sa ajunga la albastru-violet, la rosu sau la rosu-violaceu. Pentru obtinerea unei cantitati suficiente de colorant era nevoie de mii de moluste care erau recoltate toamna sau iarna. Barbatii au inceput sa poarte un fel de palarie moale, rotunda. in schimb regele isi punea pe cap o coroana din bucati de metal, ce avea si o piatra pretioasa. La sfarsitul acestei epoci s-a consacrat portul palariei la barbati si al voalului la femei si fete (acesta putea ajunge in spate pana la calcaie). Chiar si astazi, evreii habotnici sunt usor de recunoscut datorita perciunilor si palariilor tipice.

 Maneci largi care sa descopere manecile stramte ale rochiei de dedesubt se mai vazusera in epoca romana. Noutatea era ca rochia incepea sa fie croita mult mai aproape de corp si cu un decolteu adanc, mergand, incet-incet, pana la umeri, descoperind gatul si inceputul bustului. O centura plasata sub sani alungea fusta. Pe palma cadeau volane care o acopereau pana la mijloc.  in acea perioada moda s-a „democratizat", patrunzand in fiecare sat european. imbunatatirea metodelor de fabricatie, crearea de stofe ieftine, cresterea vitezei schimburilor interstatale, toate acestea au fost la originea accelerarii schimbarilor modei, care devenise deja o industrie.

Palaria care s-a dovedit o adevarata binecuvantare pentru realizatorii de film a fost melonul. in cazul lui Charlie Chaplin, melonul simboliza vulnerabilitatea omului a carui demnitate depinde de palaria sa. Vazandu-1, spectatorul stia ca acest personaj e un om marunt care-si foloseste palaria pentru a-si da importanta si forta, caci daca ar fi fost un dandy ar fi purtat joben.  Daca barbatii urcau pe cal in costumul lor normal, femeile au fost nevoite sa adopte rochii in culori sobre. Si, daca cele mai multe urcau ca amazoanele, delfina Maria Antoaneta incaleca in stilul cavalerilor, purtand pantaloni (culot- tes) si cizme sub o haina lunga. Acest costum s-a raspandit de-abia la inceputul secolului XX, cand s-a instaurat un nou gen de relatii intre sexe. Astazi toata lumea urca pe cal cu pantaloni stransi la glezne sau in pantaloni jodhpure*, de origine indiana, intariti cu piele in interior, la nivelul gambelor, sau in blugi, avand pe cap caschete speciale pentru echitatie - emisferice si intarite in interior cu lame metalice.

Si stim doar ca astazi toata lumea l.ice jogging, practica gimnastica de intretinere, aerobic sau body-building!Cu cativa ani in urma, stilistii au lansat moda ghetourilor din New York, nnbracandu-si si incaltandu-si „gazelele" cu produsele firmei Adidas. Iar astazi asistam la o adevarata adidas-manie. Cele trei dungi paralele au patruns chiar si in haute couture.  Putine femei sunt fidele acestui tip. Majoritatea barbatilor admira zeitele si sunt flatati sa se arate in public in compania lor, dar prefera ca acasa sa fie asteptati de o femeie devotata. in toate epocile, alaturi de femeia-idol, afisata ca un obiect pretios, gasim tipul mamei de familie, al stapanei casei, care nu a abandonat dorinta de a placea, ci vointa de a se afirma provocand.