O femeie serioasa

Deseori o Casa de moda realiza costumele pentru un anumit film sau spectacol. Astfel, propagarea modelor a beneficiat de aceasta publicitate indirecta; toate clasele sociale au putut vedea cum se imbraca personajele-tip, actorii in voga, iar difuzarea televizata, dupa 1950, n-a facut decat sa largeasca si mai mult zona de influenta a imaginii atotputernice.  Aceste piese vestimentare aveau menirea de a acoperi trasaturile fetei si parul: femeia care iesea din casa fara voal putea, ba chiar trebuia sa fie alungata de catre sotul ei. O femeie serioasa nu avea voie sa-si lase parul la vedere. Doar in ziua nuntii femeii ii era ingaduit acest lucru, si asta doar daca era inca fecioara.

 Ea era un obiect pretios ce corespundea intocmai ideii pe care barbatii occidentali o aveau despre femeie si asta, culmea, cu acordul si cu participarea ei. Si nu se poate spune ca aceasta idee s-a sters complet din mentalitatea actuala. Barbatul secolului al XVI-lea purta un costum la fel de fastuos ca acela al partenerei (fig. 9 si 10); putem spune chiar ca el nu a purtat niciodata haine care sa-i exalte mai mult superioritatea virila, in sensul cel mai precis al termenului.  Rochiile de seara erau acoperite cu broderii stralucitoare, adesea erau foarte decoltate la spate si lasau bratele goale, ceea ce reprezenta de asemenea o noutate. Aceste rochii se purtau cu mari evantaie din pene de strut. Lenjeria eleganta era de matase colorata si acoperea o suprafata mai restransa.

Oraselul Ascot din Marea Britanie este cunoscut pentru cursele de cai care se desfasoara acolo inca din 1711. Conform traditiei, aici nimeni nu se prezinta fara palarie. La sfarsitul curselor are loc parada palariilor. Este premiata cea mai frumoasa palarie, iar creatorul ei este declarat creatorul anului.  Putin mai tarziu, moda genunchilor goi a trecut la baieti. Ea a devenit, timp de aproape o jumatate de secol, o caracteristica a copilariei, caci in perioada 1890-1950 nu intalnim asa ceva la absolut nici un adult, cu exceptia turistilor germani si a sefilor echipelor de cercetasi.Dupa 1851 se raspandeste un nou tip de costum.

Astfel de toalete se mai fabrica, inca, pentru ceremoniile de incoronare a suveranilor britanici.Aceste tinute erau fixate doar pentru femei, nu si pentru aceia care detineau functii publice. Membrii Parlamentului si-au pastrat din Evul Mediu rochiile lungi, a caror amintire este evocata astazi de catre costumele avocatilor si magistratilor. La sfarsitul Evului Mediu, cand costumele celor doua sexe s-au separat, pantalonii (chausses) au fost atribuiti barbatilor, iar femeile au fost constranse sa poarte doar rochii. (Trebuie sa spunem ca nu in toate zonele geografice ale lumii s-a intamplat la fel; in China si in anumite regiuni din India femeile purtau pantaloni, iar barbatii din numeroase etnii musulmane purtau si poarta fuste.)