Cantoanele elvetiene

Din secolul al X-lea, procedeul de tesere a matasii a trecut din Bizant in Grecia. De aici isi va lua Roger al II-lea artizanii pe care ii va instala la Palermo in 1147 si care vor ajunge in Italia continentala la inceputul secolului al XlII-lea. Spania musulmana devenise, tot atunci, un mare producator de matase.  in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia. 

 Acestei cotte i se suprapuneau surcots de diferite forme, fie deschise (adica cu mari rascroieli, lasand sa apara cotte stransa), fie cu aripioare sau manecute suprapuse. Judecand dupa bucatile de material gasite in mormintele spaniole din Las Huelgas, putem spune ca aceste rochii aveau o croiala savanta. Pe scena modei isi face apoi aparitia Paco Rabanne, care isi creeaza rochiile din rondele de plastic. Adevaratul sau nume este Francisco Rabaneda Kuervo si s-a nascut in Tara Bascilor, la 15 februarie 1934. Mama sa a fost membru fondator al Partidului Comunist Spaniol, iar tatal sau a comandat frontul de nord in Armata Republicana, in timpul razboiului civil din Spania - 1939.

Incepand cu secolul al IX-lea, arabii au adus sapunul in Europa. Un sapun fin, pe care stiau sa-1 prepare nu numai din grasimi animale, ci si din uleiurile unor plante puternic parfumate. in Europa, primele bresle de producatori de sapunuri au aparut in secolul al XlV-lea la Augsburg, Ulm, Viena si Praga.  Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.

 Diferentele de echipament ii distingeau pe greci de persi. Romanii si-au imbracat legiunile in adevarate uniforme, mai ales atunci cand armata a incetat sa mai fie compusa din cetateni inarmati dupa ideile lor si pe cheltuiala lor. Infantieristii aveau o tunica scurta, pantaloni scurti si largi, femoralia, o cuirasa, lorica, compusa din placi metalice, care se prelungea pe solduri printr-o fusta din piele, si o casca, la inceput din piele, apoi din bronz, care avea un inel pentru ca soldatul sa o poata duce pe spate.  Ceea ce nu le venea acestora prea greu, caci, dupa constatarile cercetatorilor, in secolul al XVI-lea femeile erau mult mai mici de statura si mult mai subtiri in talie. De-a lungul secolului XX sunt consemnate doar doua cazuri de femei cu talia de treizeci si trei de centimetri: actrita franceza J. Polaire, care a murit in anul 1939, si o englezoaica din Peterborough, moarta in anul 1982.